Saptamana trecuta citeam un post pe blogul lui Radu Ionescu de la Kinecto care, din intamplare, vorbea de exact ce aveam eu in cap in momentul respectiv: blog de business sau personal?; eu sunt doua persoane diferite: una acasa si una la birou? Imi pare rau ca nu am avut atunci timpul sa scriu: ma-am multumit sa-l flag-uiesc.
Eu sunt o singura persoana, ma comport diferit in diferite contexte si conjuncturi, pentru ca ar fi aberant sa fie altfel, iar, in plus, traim inconjurati de oameni. Ceea ce ma defineste, sistemul meu de valori, e acelasi indiferent de contextul sau conjunctura in care ma aflu. Nu nu pot fidoua persoane diferite: nu vreau sa fiu doua persoane diferite, ergo nu vreausa fac doua blog-uri. Asta e blog-ul lui Catalin Stan (unicul, pentru ca nu cred ca universul al tolera inca unul – it might upset the order of things).
Nu sunt de acord cu conceptul de home office: mi se pare o contradictie in termeni. Cunosc foarte multa lume care face treaba asta si am tot respectul pentru ei, activitatea lor si modul cum au stiut sa isi gaseasca echilibrul. Acum ceva vreme, cand am pornit Sideways, ca orice wannabe antreprenor am luat-o pas cu pas (bineinteles disputa clara intre tot ce invatasem in scoala si ce avusesem ocazia sa observ la prima mana in piata de media din tara). Cand incepi un business cu absolut 0, lucrurile nu sunt tocmai usoare. Am trecut deci printr-o perioada de “home office”.
Spre finalul acestei perioade ajunsesem, o sa radeti, sa ma incalt dimineata, prin casa, inainte sa ma asez la birou: just to change the feeling.
Cred foarte mult in overtime si in faptul ca “overnight success takesabout 15 years”, dar cred ca telefonul trebuie lasat la birou, la fel cum cred ca patul este doar pentru dormit si facut sex. Am sa continui ideea asta cat de cuarand. Sunt ipocrit daca marturisesc de o saptamana incoace lucrez acasa la un proiect si asta multe multe ore din noapte, din fiecare noapte?
I dunno …
