Catalin Stan – Blogging Away

Exagerari. Putin respect

25 April 2007 la 6:52 | In Bacicutz, The Big Traveler | 2 Comentarii

Se intelege de la sine ca e o parere strict personala.

Ok. Tornada a trecut … pe la 20 de mile mai la sud … dar a trecut. Panica totala all over the news! nici macar nu e sigur ca a fost vreo tornada. A plouat, mai tare, si a batut vantul: foarte tare. Dar atat. Panica! Panica! Panica!

Alt subiect foarte tare la stiri: Alec Baldwin si fica-sa. Pustoaaica de 11 ani, fiica lui si  a lui Kim Basinger (mare proces de divort) ii spune “don’le suna-ma tu la ora cutare in ziua cutare  si vorbim atunci. Omul se conformeaza, isi iese din cale-afara si da telefonul la ora si ziua stabilita. Telefonul inchis. (Eu nu reactionez bine deloc la faze din astea). Ce face? Lasa un mesaj (o practica des intalnita aici). Fiind nervos si probabil nefiind prima data cand se intampl asa ceva, isi varsa nervii si ii spune pe nume tot.

Bineinteles, avand in vedere ca e “celebrity news” mesajul (plin de beep-uri) e pe tv absolut instant. Asta se intampla Miercuri sau joi (18, sau 19 aprilie). De atunci sunt dezbateri la toate posturileTV si se analizeaza faza asta la toate nivelel. Psihologi peste psihologi si analisti peste analisti.

Din ce in ce mai multe pareri sunt de genul “Is this child abuse?. Oameni buni! Omu’ e taica-su! Nu i-a facut nimic. I-a spus vreo doua din adancul sufletului pentru ca era prea plin! Nu e extraordinar. Nu se poate asa ceva. Ar trebui arestat!

Mi-a placut o reactie a unuio tip (nu-i retin numele) cica: “Hai sa fim seriosi, fiecare dintre noi fie ca am primit o replica din asta de la parintii nostri fi ca, parinti fiind, am mai zis cate ceva care ne dorim sa fi spus in alt mod”. Ceea ce ma deranjeaza e ca sunt falsi in situatia asta.

Exagerari

Tornada

24 April 2007 la 8:30 | In The Big Traveler | 1 Comentariu

Am fost cam lenes in ceea ce priveste blogul in ultimele cateva zile si imi pare rau. Asta e n-ai ce-i face: treaba multa. Maine seara se anunta tornada. Din nou. Am mai avut parte de una vineri, pe 13 aprilie. Atunci am fost norocos: tornada a ocolit locul unde eram eu in momentul respectiv.

In schimb cica maine vor fi destul de puternice; si grindina: grindina de marimea unei mingi de baseball. O sa fie palpitant: cerul deodata negru, ploaie, grindina, sirenele. O da, sirenele. Toata lumea de pe-aici spunea ca nu a mai auzit sirenele. Bineinteles numai eu pot sa am norocul asta.

Pot sa spun ca am avut o vizita plina de evenimente. Sa recapitulam:

• 12 aprilie – am ajuns
• 13 aprilie – tornada si grindina (si sirene)
• 14 aprilie – (nu se putea sa nu lipseaasca) greva American Airlines. De astia nu am nevoie dar, in stilul meu caracteristic, am cprins o greva a unei companii aeriene
• 16 aprilie – Masacrul de la Virginia Tech (VT website)
• 24 aprilie – Posibil tornada, sigur grindina

Ma pregatesc moral. Sub pat nu incap. Desi asta cica trebuie facut. Dar am sa iau salteaua.

Transatlantic

12 April 2007 la 21:04 | In The Big Traveler | Nu există comentarii

Decolarea din Otopeni a foast un moment absolut mirific: rasarit de soare, am plecat de pe pista din dreapta, astfel incat,  am putut avea o privire de ansamblu asupra Otopeni-ului. Frumos. Am ajuns la Frankfurt, unde nu am avut timp de nimic.

Am asteptat foarte mult timp zborul asta sperand ca o sa merg cu un Beoing 747, dar am fost putin dezumflat cand am vazut ca nu voi avea placera asta. Am mers cu un Airbus A340.  Oricum si A340 este un avion gigantic, desi nu se poate lauda cu o reputatie ca cea a unui Jumbo Jet.

Indieni. Multi indieni. Coada imensa la imarcare. De fapt la controlul de frontiera. Regulile de securitate pe transatlantic sunt incredibil de stricte.

Ne-am imbarcat, am decolat, suntem peste ocean.  E mare, mare mare tare.

Intr-un final am avut revelatia: nu diferenta de fus orar de 8 ore te omoara ci zborul de 11 ore. Sunt absolute mort de oboseala si nu au trecut nimi macar 8 ore. Nu inteleg de ce traseul e asa de incurcat: Frankfurt -> Toronto -> Chicago -> Dallas. Sunt trei motive care imi vin in minte: 1) se merge pe airways 2) se vrea sa se zboare cat mai putin timp pe deasupra oceanului 3) curbura pamantului.

Suntem aproape de Dallas Fort Worth. A fost un zbor extenuant. Ma asteapta alte controale de securitate, drum. e ora 1 dup-amiaza.

Otopeni

12 April 2007 la 5:41 | In The Big Traveler | Nu există comentarii

Check-in-ul si restul formalitatilor au fost ceva neasteptat. Cred ca am stabilit un nou record personal: aproape 5 minute. Extraordinar.

E cinci dimineata. Mi-e somn. Mi-e foarte somn, Nu-i nimic. Razbim: mai avem 17 ore. No problems. Ma asez. Barul il stiu. Poarta 3. Niciodata nu am plecat de la o poarta sub 10. (Nu am nici cea mai vaga idée de ce am facut observatia asta). Buna dimineata! Cu ce va servim? O cafea si o apa plata! (Aveam gatul absolut uscat) 23 de lei. Dar asta stiam. Eram pregatit. Ma uit la fetze.

Cum arata fetzele din Otopeni la 5 dimineata? Ce intrebare stupida. Cum sa arate. Ca fetele din gara de nord sau din autogara Roman la 5 dimineatza, doar ca au genti trolly. Nu exagerez, asta e singura diferenta. Hainele si fetzele sunt aceleasi. Mirosul e doar estompat de aerul conditionat (dat la mixim bineinteles) si de kilotonele de parfumuri ieftine care se combina cu alte kilotone de parfumuri copiate dupa parfumurile originale si cumparate de la personae precum Vali Parfum sau Gigi Mireasma.

Imi aprind o tigara. Da: exista zxone pe Otopeni unde se fumeaza. Ma pregatesc pentru cele cateva ore bune de “No smoking”.

Termin cafeaua, ma ridic si plec. Imi caut un loc confortabil la poarta 3 si ma apuc de scris. Inainte de asta caut o retea wireless. Surpriza: nu gasesc nimic. Oh well, scriem in word si publicam mai tarziu …. mult mai tarziu.

Agitatia creste, se aglomereaza, aud avionul cum “trage” la poarta. Boeing 737-200. Urmatoarea escala Frankfurt.

Ganduri de drum

12 April 2007 la 3:14 | In The Big Traveler | Nu există comentarii

E 3 dimineatza. Avionul e la 6. Check-in-ul e cu doua ore inainte, ca de obicei. Taxiul vine la 4. 11 ore peste Atlantic. Prea multe numere.

Astept sa ma sui in avion. Pe Otopeni o fi oare wireless? Poate scriu ceva inainte sa plec. Corectie: In mod sigur am sa scriu ceva pe Otopeni inainte sa plec: nu stiu daca o sa reusesc sa si public.

Imi e somn. Se anunta o zi lunga tare. O zi cu 32 de ore. Imi e somn.