Check-in-ul si restul formalitatilor au fost ceva neasteptat. Cred ca am stabilit un nou record personal: aproape 5 minute. Extraordinar.
E cinci dimineata. Mi-e somn. Mi-e foarte somn, Nu-i nimic. Razbim: mai avem 17 ore. No problems. Ma asez. Barul il stiu. Poarta 3. Niciodata nu am plecat de la o poarta sub 10. (Nu am nici cea mai vaga idée de ce am facut observatia asta). Buna dimineata! Cu ce va servim? O cafea si o apa plata! (Aveam gatul absolut uscat) 23 de lei. Dar asta stiam. Eram pregatit. Ma uit la fetze.
Cum arata fetzele din Otopeni la 5 dimineata? Ce intrebare stupida. Cum sa arate. Ca fetele din gara de nord sau din autogara Roman la 5 dimineatza, doar ca au genti trolly. Nu exagerez, asta e singura diferenta. Hainele si fetzele sunt aceleasi. Mirosul e doar estompat de aerul conditionat (dat la mixim bineinteles) si de kilotonele de parfumuri ieftine care se combina cu alte kilotone de parfumuri copiate dupa parfumurile originale si cumparate de la personae precum Vali Parfum sau Gigi Mireasma.
Termin cafeaua, ma ridic si plec. Imi caut un loc confortabil la poarta 3 si ma apuc de scris. Inainte de asta caut o retea wireless. Surpriza: nu gasesc nimic. Oh well, scriem in word si publicam mai tarziu …. mult mai tarziu.
