Dissociative States of Mind

Acum cateva post-uri, spuneam ca voi scrie in curand despre Fedora 7 (Moonshine). Catchy nu? Cred ca este cel mai catchy titlu ales de cei de la Fedora Project pentru vreun release de pana acum. Au fost si cateva neinspirate total: Stentz, Heidelberg (wtf … ce treaba are tiparnita cu Linux-ul. sa fi fost oare legat de asta?)Inainte de toate vreau sa clarific din ce perspectiva scriu articolul si din ce perspectiva analizez feature-urile. Cei care ma cunosc stiu ca nu e prima data cand pun mana pe un sistem de operare Linux.

Nu am inceput de foarte demult, doar destul incat sa fi prins o evolutie lunga a Linux-ului. Anybody here remember fips? Pe scurt, in 1999 am avut primul meu contact cu Corel Linux si apoi Caldera si RedHat). Am continuat mult pe linia RedHat, desi preferatul meu este Slackware (nu este pentru end-user, sub nici o forma). Am divagat prea mult.Spuneam ca voi scrie acest “review” din perspectiva omului care pretinde ca stie cu ce se manca Linux-ul dar care se incapataneaza sa nu vrea sa deschida o consola pentru absolut nimic in lume (decat daca altfel nu se poate ).

Vreau sa pot face grafic si usor tot ce trebuie si ce vreau sa fac.Un alt lucru, care mi se pare important de spus, este ca un minimum de cunostiinte despre cum functioneaza Linux-ul este necesar. Dar nu mai mult decat trebuie. Nu putem judeca sau evalua un sistem de operare daca ne asteptam sa gasim o clona a altuia. Direct spus, cine se asteapta sa gaseasca un Windows sau lucruri familiare – cum ar fi my computer sau mai stiu eu ce – si nu a vazut in viata lui un linux, vor avea o surpriza: it’s a different ball game. E ca si cum te-ai astepta ca un avion sa se conduca la fel ca o masina. Intai trebuie sa ai un basic training. Totusi noi suntem obisnuiti cu Windows pentru ca asta era disponibil in momentele in care noi invatam cum se da click si cum functioneaza un mouse.Rulez Moonshine de o saptamana. M-a surprins placut. In primul rand “dotarile” mi se par excelente: Firefox 2.0.0.4, Thunderbird 2.0.0.4, OpenOffice.org 2.2, Eclipse 3.2.2 si multe multe alte lucruri interesante. Bineinteles tot ce inseamna drivere s-au instalat cum trebuie etc etc. Asta e deja standard de ceva vreme.Primul lucruVreau sa ma uit la un film (aplicatiile office, mail, browser etc etc sunt deja instalate/configurate si merg).

MPlayer este (arguably) cel mai bun player de filme pentru Linux. (mplayer a fost dezvoltat pentru Linux si asta este platforma prioritara pentru ei, deci ceea ce este mplayer pe windows, paleste mult in fata aplicatiei de Linux). Ok, stiu de unde trebuie luat deci intru pe site. La sectiunea downloads, gasesc fedora core rpm‘s (rpm este formatul de instalare pentru fedora – kit-ul de instalare: un soi de msi numai ca mult mai destept).Fedora (ca si alte distributii de Linux) este construit astfel incat sa isi poata lua pachetele (asa se numesc modulele care alcatuiesc o distributie – in cazul Fedora esle sunt in format RPM) de pe internet, din ceea ce se numeste un repository. Se ofera sa imi instaleze un rpm care contine configurarile pentru repository-ul care contine pachetele pentru mplayer. Odata inclus si instalat, sistemul de operare va sti singur sa il “ia” si sa faca upgrade (numai pentru pachetele instalate), de fiecare data cand apare o versiune noua. Sunt in Firefox, salvez, se instaleaza (ma intreaba de parola de administrare, o scriu). Merge.

Smooth as silk.Inca o data, scopul este sa pot face aceste operatiuni, fara sa trebuiasca sa fiu root (dar sa stiu parola de root) si fara sa trebuiasca sa deschid consola. A mers absolut brici.

– To be continued