Catalin Stan – Blogging Away

Status update (test)

30 December 2009 la 18:35 | In Uncategorized | Nu există comentarii

Vreau sa vad ce status si unde se updateaza, prin ce motor de update-uri. Innebunesc cu toate tampeniile astea de facebook, twitter, twitterfeed, feedburner: it’s burning my head.

Sfarsitul unui an

30 December 2009 la 14:02 | In I Choose Life | 2 Comentarii

Mi-a placut post-ul lui Vlad, despre sfarsitul de an. Mi-au placut si alte post-uri de genul asta. Nu am sa scriu decat ca, per ansamblu, 2009 a fost un an bun: primul an despre care spun lucrul asta, de-o bucata de vreme. A fost primul an in care am fost 100% “pe picioarele mele”, in care am reusit sa pornesc, in adevaratul sens al cuvantului, destul de stangaci, micul meu business.

Tot ce am avut de spus despre 2009, am scris pe blogul Sideways, aici.

Sarbatori fericite!

“JC’s directing Aquaman”

30 December 2009 la 13:55 | In Film, SF | Nu există comentarii

Mi-am adus aminte de James Cameron, acum vreun an jumate vazand o serie de episoade din Entourage, in care JC a avut cateva cameo-uri. De atunci tot imi vine in minte in diverse circumstante. Aseara am vazut Avatar si mi-a placut. Sincer, asta e termenul: mi-a placut. Sunt sugur ca va ramane unul dintre clasici, dar nu voi incerca sa spun mai multe despre el aici, pentru ca nu i-as face dreptate oricum as lua-o. E un film mult prea complex si bun, din atat de multe puncte de vedere, incat … chiar nu are rost.

Ca dupa fiecare film, m-am uitat pe IMDB si am intrat si pe pagina lui JC. Uitandu-ma, mi-am dat seama ca am uitat ca omul este, de fapt, si un scenarist foarte bun. Adica a scris scenariile pentru Terminator, Terminator 2, True Lies, Alien, The Abyss – unul din filmeel mele preferate si Avatar. Toate filmele pe care le-am mentionat sunt geniale (ma rog poate primul Terminator nu e chiar genial). E foarte dificil sa creeze personajele, sa le cresti si sa le dai statura de care au nevoie pentru a ramane in mintea publicului. Sigourney Weaver spunea despre el – vis-a-vis de Ellen Ripley din Aliens – ca, de obicei, toate femeile “tough” care sunt scrise de barbati, ies ca niste instructori de gimnastica foarte furiosi si se declara foarte placut surprinsa (pe un ton extrem de admirativ) ca acest personaj a iesit si mucho si feminina in acelasi timp. In afara de personaje mai sunt si replici si situatii memorabile, gen Hasta la vista, baby!  - replica pe care sunt sigur ca oricine si-o aduce aminte si care a pus un semn pe limba spaniola pentru totdeauna.

Cameron este un regizor si un scenarist desavarsit. Imi place despre el. Iar pentru cei care nu urmaresc Entourage, s-ar putea sa va placa …

Respect maxim pentru iLink

22 December 2009 la 1:56 | In Tech | 1 Comentariu

Si de data asta chiar vorbesc serios. Nu credeam ca o sa ajung vreodata sa spun asa ceva, dar asta este: respect maxim pentru iLink.

Da: nu prea imi place tonul celor de la tech-support, si da – de fiecare data cand pica net-ul e vineri seara si numeni din echipele tehnice nu lucreaza in week-end, si da – in ultimele sase luni am avut mai multe sesizari decat in celelalte trei’sase de dinainte … da’ nu conteaza; pentru ca, luna asta, nu a trebuit sa mai ies din casa, pe frig si pe ninsoare (i.e. sa stau sa dezapezesc masina sau sa o iau pe jos) ca sa platesc factura.

Am citit mai cu atentie textul de pe pagina de “deconectat pentru neplata” si mi-au cazut ochii pe sintagma “plata online” … Excuse me?! Click … si ajung la o pagina foarte simpla si la obiect, de “plata abonament internet“. Click, click, credid card number, va multumim si, in 2 minute eram deja reconectat. I just love this! Asa ar trebui sa fie! Era ultima factura pe care o plateam “fizic”: nici macar factura de la electicitate nu o mai plateam la ghiseu. Fantastic!

Si, cireasa de pe tort, au introdus si un abonament cu 100Mbps banda externa. Nu sunt eu foarte sigur de schema asta, mai ales de faza cu “update de windows”?! wtf?! How glib is that? For those of you watching at home, e ca si cum limita de viteza de pe drumuri s-ar mari brusc la 350 de km/h si s-ar da cate un M3 CSL pentru fiecare, imediat dupa luarea permisului de conducere. Poate e putin cam plastic … hmm.

Abia acuma  cand ma mut …

Vicii

10 December 2009 la 4:03 | In I Choose Life | 1 Comentariu

Un singur cub de gheata – si sa fie facut din apa plata, nu apa de robinet, pentru altfel strica gustul; si cel putin inca pe atata scotch .. Niciodata nu mi-a placut scoth-ul. Am descoperit ca am o afinitate pentru el acum, dar nu despre asta e vorba. Inca un lucru care s-a schimbat. Simt ca s-au schimbat multe in ultimul an, ca m-am schimbat in multe feluri. Imi vine in minte ceva Pink Floyd “but I have grown older, and nothing is very much fun … anymore”. Deja am alunecat pe un ton nostalgic si cvazi-bacovian … si  nu  e cazul; doar ca simt anul care a trecut.

Citeam in seara asta ceva post, pe un blog oarecare, scris de un nene care trecea prin prima saptamana fara tigari. Mi-am adus aminte ca n-am mai fumat o tigara din septembrie. (note to self: trebuie sa nu mai citesc chiar toate nebuniile). A fost o intamplare plina de multe incidente fericite – serendipitous I might say. In primul rand, observasem (nu numai eu) ca fumam numai pe jumatate tigarile – asta de o buna bucata de timp, ca incepuse sa ma deranjeze tare mirosul de tutun si ca imi aprindeam cate o tigara, de fiecare data cand nu aveam ceva de facut: stiu eu .. cand asteptam ca masina sa gandeasca. “Clar, sunt suprasaturat de nicotina si fumez in virtutea inertiei” imi zise intelectul superior.

Intriga. In septembrie am fost la Londra (buuutiful) inarmat cu doua pachete de tigari, pentru patru zile. “Cand se termina, vedem: daca rezist fara sa-mi cumpar, bine, daca nu … iarasi bine; asta e”. Evident ca, la sfarsitul celei de-a doua zile, s-au terminat. Trebuie sa mentionez ca hotelul era de nefumatori, in interioare nu se fuma pe nicaieri, iar pe strada am vazut si “designated smoking areas” care m-au lasat masca, dupa ce mi-au intors stomacul pe dos.

La inceputul celei de-a treia zile, am pornit la drum (si la propriu si la figurat), stiind ca marea parte din nicotina se elimina din sistem in mxim 72 de ore. Bineinteles ca toata lumea de pe strada fuma in ziua aceea. Stiti voi, drumul initiatic, panta rei si axis mundi. Pe la amiaza, cam la vreo ora si o plimbare buna dupa masa, am cedat impulsului si m-am indretat catre magazinul din colt, cu gandul clar sa imi iau un pachet de tigari: “lasati-ma cu prostiile voastre, fumez, asta e … ghinion”. Ajung, fara sa realizez ca in portofel nu mai aveam decat maruntis.

“A pack of Marlboro Reds, please! How much is it?”

“Seven Fifty”, zise indianul.

“?!??!” zic eu. Nu dau 7 lire pe un pachet de tigari. Din principiu. “OK, unul mic atunci. Cat e?”

“3.80″

Ma scotocesc prin portofel: 3.72. Damn! Ma uit la POS! Ha! Ha! Scot cardul.

“Not working!”, zice indianul cu o fata total inexpresiva.

“Brici! La revedere si drum bun!” Daca nici asta nu e semn, atunci eu sunt popa!

Pentru urmatoarele 4-5 saptamani am crezut ca iau la bataie pe  absolut oricine nu folosea intonatia corecta in fraza. E absolut incredibil. Ca sa nu mai vorbim despre “the weight gain”. Dar asta e o alta poveste. De fiecare data cand am vrut sa ma apuc din nou de fumat, sau sa imi cumpar tigari, pentru urmatoarele doua luni, ceva s-a intamplat. Am fost la o nunta la Iasi, organizata intr-un restaurant de nefumatori, situat la 5 kilometri (exagerez) de cel mai apropiat birt/chiosc/peco. Iar cand chiar mi-am aprins o tigara, avea un gust oribil si am fost silit s-o las din mana si sa ma duc sa ma spal pe dinti dupa trei fumuri. Horrid!

Cred sincer ca iti trebuie un efort de vointa serios sa te apuci din nou de fumat dupa o epurare din asta. Poate gresesc, dar, deocamdata imi mentin parerea. Nu stiu cat o sa ma mai tina, dar merita incercat, macar ca exercitiu de vointa.