Catalin Stan – Blogging Away

Vicii

10 December 2009 la 4:03 | In I Choose Life 1 Comentariu

Un singur cub de gheata – si sa fie facut din apa plata, nu apa de robinet, pentru altfel strica gustul; si cel putin inca pe atata scotch .. Niciodata nu mi-a placut scoth-ul. Am descoperit ca am o afinitate pentru el acum, dar nu despre asta e vorba. Inca un lucru care s-a schimbat. Simt ca s-au schimbat multe in ultimul an, ca m-am schimbat in multe feluri. Imi vine in minte ceva Pink Floyd “but I have grown older, and nothing is very much fun … anymore”. Deja am alunecat pe un ton nostalgic si cvazi-bacovian … si  nu  e cazul; doar ca simt anul care a trecut.

Citeam in seara asta ceva post, pe un blog oarecare, scris de un nene care trecea prin prima saptamana fara tigari. Mi-am adus aminte ca n-am mai fumat o tigara din septembrie. (note to self: trebuie sa nu mai citesc chiar toate nebuniile). A fost o intamplare plina de multe incidente fericite – serendipitous I might say. In primul rand, observasem (nu numai eu) ca fumam numai pe jumatate tigarile – asta de o buna bucata de timp, ca incepuse sa ma deranjeze tare mirosul de tutun si ca imi aprindeam cate o tigara, de fiecare data cand nu aveam ceva de facut: stiu eu .. cand asteptam ca masina sa gandeasca. “Clar, sunt suprasaturat de nicotina si fumez in virtutea inertiei” imi zise intelectul superior.

Intriga. In septembrie am fost la Londra (buuutiful) inarmat cu doua pachete de tigari, pentru patru zile. “Cand se termina, vedem: daca rezist fara sa-mi cumpar, bine, daca nu … iarasi bine; asta e”. Evident ca, la sfarsitul celei de-a doua zile, s-au terminat. Trebuie sa mentionez ca hotelul era de nefumatori, in interioare nu se fuma pe nicaieri, iar pe strada am vazut si “designated smoking areas” care m-au lasat masca, dupa ce mi-au intors stomacul pe dos.

La inceputul celei de-a treia zile, am pornit la drum (si la propriu si la figurat), stiind ca marea parte din nicotina se elimina din sistem in mxim 72 de ore. Bineinteles ca toata lumea de pe strada fuma in ziua aceea. Stiti voi, drumul initiatic, panta rei si axis mundi. Pe la amiaza, cam la vreo ora si o plimbare buna dupa masa, am cedat impulsului si m-am indretat catre magazinul din colt, cu gandul clar sa imi iau un pachet de tigari: “lasati-ma cu prostiile voastre, fumez, asta e … ghinion”. Ajung, fara sa realizez ca in portofel nu mai aveam decat maruntis.

“A pack of Marlboro Reds, please! How much is it?”

“Seven Fifty”, zise indianul.

“?!??!” zic eu. Nu dau 7 lire pe un pachet de tigari. Din principiu. “OK, unul mic atunci. Cat e?”

“3.80″

Ma scotocesc prin portofel: 3.72. Damn! Ma uit la POS! Ha! Ha! Scot cardul.

“Not working!”, zice indianul cu o fata total inexpresiva.

“Brici! La revedere si drum bun!” Daca nici asta nu e semn, atunci eu sunt popa!

Pentru urmatoarele 4-5 saptamani am crezut ca iau la bataie pe  absolut oricine nu folosea intonatia corecta in fraza. E absolut incredibil. Ca sa nu mai vorbim despre “the weight gain”. Dar asta e o alta poveste. De fiecare data cand am vrut sa ma apuc din nou de fumat, sau sa imi cumpar tigari, pentru urmatoarele doua luni, ceva s-a intamplat. Am fost la o nunta la Iasi, organizata intr-un restaurant de nefumatori, situat la 5 kilometri (exagerez) de cel mai apropiat birt/chiosc/peco. Iar cand chiar mi-am aprins o tigara, avea un gust oribil si am fost silit s-o las din mana si sa ma duc sa ma spal pe dinti dupa trei fumuri. Horrid!

Cred sincer ca iti trebuie un efort de vointa serios sa te apuci din nou de fumat dupa o epurare din asta. Poate gresesc, dar, deocamdata imi mentin parerea. Nu stiu cat o sa ma mai tina, dar merita incercat, macar ca exercitiu de vointa.