Catalin Stan – Blogging Away

Sfarsitul unui an

30 December 2009 la 14:02 | In I Choose Life | 2 Comentarii

Mi-a placut post-ul lui Vlad, despre sfarsitul de an. Mi-au placut si alte post-uri de genul asta. Nu am sa scriu decat ca, per ansamblu, 2009 a fost un an bun: primul an despre care spun lucrul asta, de-o bucata de vreme. A fost primul an in care am fost 100% “pe picioarele mele”, in care am reusit sa pornesc, in adevaratul sens al cuvantului, destul de stangaci, micul meu business.

Tot ce am avut de spus despre 2009, am scris pe blogul Sideways, aici.

Sarbatori fericite!

Vicii

10 December 2009 la 4:03 | In I Choose Life | 1 Comentariu

Un singur cub de gheata – si sa fie facut din apa plata, nu apa de robinet, pentru altfel strica gustul; si cel putin inca pe atata scotch .. Niciodata nu mi-a placut scoth-ul. Am descoperit ca am o afinitate pentru el acum, dar nu despre asta e vorba. Inca un lucru care s-a schimbat. Simt ca s-au schimbat multe in ultimul an, ca m-am schimbat in multe feluri. Imi vine in minte ceva Pink Floyd “but I have grown older, and nothing is very much fun … anymore”. Deja am alunecat pe un ton nostalgic si cvazi-bacovian … si  nu  e cazul; doar ca simt anul care a trecut.

Citeam in seara asta ceva post, pe un blog oarecare, scris de un nene care trecea prin prima saptamana fara tigari. Mi-am adus aminte ca n-am mai fumat o tigara din septembrie. (note to self: trebuie sa nu mai citesc chiar toate nebuniile). A fost o intamplare plina de multe incidente fericite – serendipitous I might say. In primul rand, observasem (nu numai eu) ca fumam numai pe jumatate tigarile – asta de o buna bucata de timp, ca incepuse sa ma deranjeze tare mirosul de tutun si ca imi aprindeam cate o tigara, de fiecare data cand nu aveam ceva de facut: stiu eu .. cand asteptam ca masina sa gandeasca. “Clar, sunt suprasaturat de nicotina si fumez in virtutea inertiei” imi zise intelectul superior.

Intriga. In septembrie am fost la Londra (buuutiful) inarmat cu doua pachete de tigari, pentru patru zile. “Cand se termina, vedem: daca rezist fara sa-mi cumpar, bine, daca nu … iarasi bine; asta e”. Evident ca, la sfarsitul celei de-a doua zile, s-au terminat. Trebuie sa mentionez ca hotelul era de nefumatori, in interioare nu se fuma pe nicaieri, iar pe strada am vazut si “designated smoking areas” care m-au lasat masca, dupa ce mi-au intors stomacul pe dos.

La inceputul celei de-a treia zile, am pornit la drum (si la propriu si la figurat), stiind ca marea parte din nicotina se elimina din sistem in mxim 72 de ore. Bineinteles ca toata lumea de pe strada fuma in ziua aceea. Stiti voi, drumul initiatic, panta rei si axis mundi. Pe la amiaza, cam la vreo ora si o plimbare buna dupa masa, am cedat impulsului si m-am indretat catre magazinul din colt, cu gandul clar sa imi iau un pachet de tigari: “lasati-ma cu prostiile voastre, fumez, asta e … ghinion”. Ajung, fara sa realizez ca in portofel nu mai aveam decat maruntis.

“A pack of Marlboro Reds, please! How much is it?”

“Seven Fifty”, zise indianul.

“?!??!” zic eu. Nu dau 7 lire pe un pachet de tigari. Din principiu. “OK, unul mic atunci. Cat e?”

“3.80″

Ma scotocesc prin portofel: 3.72. Damn! Ma uit la POS! Ha! Ha! Scot cardul.

“Not working!”, zice indianul cu o fata total inexpresiva.

“Brici! La revedere si drum bun!” Daca nici asta nu e semn, atunci eu sunt popa!

Pentru urmatoarele 4-5 saptamani am crezut ca iau la bataie pe  absolut oricine nu folosea intonatia corecta in fraza. E absolut incredibil. Ca sa nu mai vorbim despre “the weight gain”. Dar asta e o alta poveste. De fiecare data cand am vrut sa ma apuc din nou de fumat, sau sa imi cumpar tigari, pentru urmatoarele doua luni, ceva s-a intamplat. Am fost la o nunta la Iasi, organizata intr-un restaurant de nefumatori, situat la 5 kilometri (exagerez) de cel mai apropiat birt/chiosc/peco. Iar cand chiar mi-am aprins o tigara, avea un gust oribil si am fost silit s-o las din mana si sa ma duc sa ma spal pe dinti dupa trei fumuri. Horrid!

Cred sincer ca iti trebuie un efort de vointa serios sa te apuci din nou de fumat dupa o epurare din asta. Poate gresesc, dar, deocamdata imi mentin parerea. Nu stiu cat o sa ma mai tina, dar merita incercat, macar ca exercitiu de vointa.

A mai trecut un an

6 December 2009 la 16:13 | In I Choose Life, Web Dev | 1 Comentariu

A trecut deja un an de cand nu am mai scris nimic pe blog. Rumours of my demise were greatly exagerated. S-au intamplat multe in anul asta.

Am reusit, intr-un final, sa fac si sa lansez site-ul firmei: www.sideways.ro. Am gasit un spatiu de birou absolut bestial, in centrul Bucurestiului. Am lucrat la cateva site-uri frumoase; si la alte cateva, pe care sper sa reusim sa le punem online pana la sfarsitul anuului. M-am apucat de scris si pe Twitter … din cand in cand.

M-am gandit ca ar fi interesant sa fac un mic face-lift blog-ului. Daca folositi un browser modern (Safari, Firefox, Chrome) – si nu ceva inapoiat ca Internet Explorer sau Opera – puteti observa si cateva eye-candy-uri facute cu CSS3: dropshadow-ul si  colturile rotunjite.

I’ll keep you up to speed.

PS: In timp ce scriam articolul si cautam linkul la css3.info, am gasit la ei pe site anuntul asta. Funny!

De-Tech 2

26 October 2008 la 17:58 | In I Choose Life | Nu există comentarii

Zilele trecute ma uitam la un articol mai vechi de-ale mele in care ma decideam daca sa imi iau sau ne un iPhone (sau orice) alt fel de smartphone. De atunci lucrurile s-au mai schimbat putin: mi-am luat un BlackBerry care are feature-urile lui interesante si de care sunt foarte multumit, dar mai am si un alt telefon care nu face nimic altceva decat sa dea telefoane. 

Aseara am dat peste un articol scris de Jeremy Clarkson (in stilul lui caracteristic) in coloana lui din The Sun, despre cum si-a redescoperit el telefonul cel vechi (un Nokia 6210) si care inca mai merge. Imi place mult cum scrie omul asta!

Revenind la De-Tech, nu ma dezmint. Imi place BlackBerry-ul foarte mult, tocmai pentru ca poti forma foarte usor si de oriunde (si vreau sa spun de absolut oriunde). Spre ex poti sa scrii direct din meniu numele persoanei pe care vrei sa o apelezi si va face un search in agenda. Un alt lucru foarte interesant este ca formeaza direct mnumerele de telefon din email-uri, indiferent cum ar fi ele scrise. Spre exemplu, primesti un mail de la cineva, iar in semmatura, ai un numar de telefon care e scris cam  asa (+1)-555-1234. E suficient sa te duci cu cursorul pe el si sa apesi butonul de call si numarul se formeaza.

Pe de alta parte folosesc telefonul meu vechi (un Motorola V3) pentru ca 1)imi placesi 2) e un telefon care nu stie nimic altceva decat sa fie un telefon. Nice! Cu toate astea imi aduc aminte si eu cateodata de fostul meu Nokia 6210 care a avut un final nefericit intr-un canal de pe marginea strazii la Coposu cu Sfanta Vineri, prin 2003.

Any funny phone storries?

Eco Friendly Driving

25 August 2008 la 15:58 | In I Choose Life, Tech | 1 Comentariu

Nu sunt exact ceea ce s-ar putea numi “environmentally aware”, iar “reducrerea amprentei mele de carbon” se afla undeva foarte, foarte jos pe lista mea de prioritati. Bineinteles, s-a aprins un beculet in momentul in care am vazut “An Inconvenient Truth”, dar s-a stins foarte repede.

In ultima perioada (un an si ceva) vad tot mai multa lume interesata de Toyota Prius si chiar am vazut cateva pe la noi pe strazi. Sunt absolut socat cum toata lumea priveste masina asta ca pe un soi de Messia al industriei automobilistice. NU E! E doar o declaratie politica. Tot meritul pentru Toyota care au vazut o oportunitate si au stiut sa profite de ea (la fel ca si cu Lexus-urile).

Oare nu ar fi mai inteligent, atunci cand decizi sa cumperi o masina, sa nu te orientezi asupra uneia al carei proces de fabricatie costa mai mult decat al unui Jumbo Jet si care produce mai multa poluare decat la Copsa Mica? Priviti clip-ul de mai jos!