Pana una alta, mai jos e un clip cu diversele momente de “street art” surprinse  pe acolo. Bacelona nu duce lipsa de asa ceva. Nu am mai vazut in nici unul dintre orasele pe unde am fost atat de multi. Enjoy!

Sunt rautacios. Era liniste … si frig. Cu toate astea … mi-a placut. A fost relaxant, chiar daca au fost doar cateva ore.

• FAA: Boeing’s New 787 May Be Vulnerable to Hacker Attack
• Hacking the Friendly Skies

Dar … iata … de la Airbus si Associated Press vine vestea cea mare: in avioanele Airbus se va putea vorbi la telefonul mobil. Incredibil, as putea adauga, este faptul ca asta va incepe din Europa si nu din State.

Ma rog, nu e chiar asa de incredibil, avand in vedere ca Airbus e o companie europeana. In orice caz, cu un singur carrier sau nu, abia astept sa pot sa dau un telefon linistit din avion,

Later edit: Ok , nu  m-am lamurit inca prea bine cum o sa functioneze exact toata treaba asta. Exista provider-ul de infrastructura in-flight, care va fi OnAir. Dar sunt curios daca voi folosi reteaua lor (ergo roamnig) sau voi putea folosi retelele din tarile peste care zbor.

Ar fi destul de frustrant sa fii in mijlocul unei conversatii in timp ce avionul trece peste o granita si sa se intrerupa convorbirea pentru ca nu mai are carrier-ul semnal. Ceea ce ma face sa ma intreb. Oare Vodafone o fi avand acoperire la 10 000 de metri ?!

Exista trei subiecte mari pe care se face reclama acum in State (in afara de medicamente):

1. Sunteti datori la fisc? -> refinantare, consultanta etc
2. Ati fost intr-un accident?
3. Credite pentru masini

Bottom-line-ul la toate reclamele pe care le-am vazut la televizor este ca statul e rau, nu trebuie sa intri in contact cu el, n u te baza pe asigurari, cheama-ne pe noi, ca noi … stim cum stau lucrurile si rezolvam orice.

Se practica foarte mult testimonialele. Se personalizeaza firmele, mai ales cele de imobiliare: noi intelegem, noi stim ce vreti … the process. (So yesterday’s news!)

Cel mai mult m-a amuzat un avocat de acolo (texan 100%) Jim Adler, cu campania lui “49 stories”. In primul rand accentul, in al doilea rand precizia. Despre ce e vorba: te-a lovit masina, el te face sa castigi foarte multi bani din asta. In alte clip-uri pe care le-am gasit am aflat ca a mai avut o campanie: protecting the interests of Texans for over 25 years.

Clip-ul e mai jos:

http://www.youtube.com/watch?v=OpMl1dvLEuE

http://www.youtube.com/watch?v=7zq5TrNox0g

De ce nu am filmat mai mult?

Nu ai cum sa faci altceva decat sa pilotezi avionul atunci cand pilotezi avionul. E mult de munca. Foarte mult de munca. Nu e ca si cum ai conduce o masina. Iarna nu-i ca vara!

La modul cel mai serios: e o activitate care necesita foarte multa concentrare.

Abia astept. I gotta do this!

Ok. Tornada a trecut … pe la 20 de mile mai la sud … dar a trecut. Panica totala all over the news! nici macar nu e sigur ca a fost vreo tornada. A plouat, mai tare, si a batut vantul: foarte tare. Dar atat. Panica! Panica! Panica!

Alt subiect foarte tare la stiri: Alec Baldwin si fica-sa. Pustoaaica de 11 ani, fiica lui si  a lui Kim Basinger (mare proces de divort) ii spune “don’le suna-ma tu la ora cutare in ziua cutare  si vorbim atunci. Omul se conformeaza, isi iese din cale-afara si da telefonul la ora si ziua stabilita. Telefonul inchis. (Eu nu reactionez bine deloc la faze din astea). Ce face? Lasa un mesaj (o practica des intalnita aici). Fiind nervos si probabil nefiind prima data cand se intampl asa ceva, isi varsa nervii si ii spune pe nume tot.

Bineinteles, avand in vedere ca e “celebrity news” mesajul (plin de beep-uri) e pe tv absolut instant. Asta se intampla Miercuri sau joi (18, sau 19 aprilie). De atunci sunt dezbateri la toate posturileTV si se analizeaza faza asta la toate nivelel. Psihologi peste psihologi si analisti peste analisti.

Din ce in ce mai multe pareri sunt de genul “Is this child abuse?. Oameni buni! Omu’ e taica-su! Nu i-a facut nimic. I-a spus vreo doua din adancul sufletului pentru ca era prea plin! Nu e extraordinar. Nu se poate asa ceva. Ar trebui arestat!

Mi-a placut o reactie a unuio tip (nu-i retin numele) cica: “Hai sa fim seriosi, fiecare dintre noi fie ca am primit o replica din asta de la parintii nostri fi ca, parinti fiind, am mai zis cate ceva care ne dorim sa fi spus in alt mod”. Ceea ce ma deranjeaza e ca sunt falsi in situatia asta.

Exagerari

In schimb cica maine vor fi destul de puternice; si grindina: grindina de marimea unei mingi de baseball. O sa fie palpitant: cerul deodata negru, ploaie, grindina, sirenele. O da, sirenele. Toata lumea de pe-aici spunea ca nu a mai auzit sirenele. Bineinteles numai eu pot sa am norocul asta.

Pot sa spun ca am avut o vizita plina de evenimente. Sa recapitulam:

• 12 aprilie – am ajuns
• 13 aprilie – tornada si grindina (si sirene)
• 14 aprilie – (nu se putea sa nu lipseaasca) greva American Airlines. De astia nu am nevoie dar, in stilul meu caracteristic, am cprins o greva a unei companii aeriene
• 16 aprilie – Masacrul de la Virginia Tech (VT website)
• 24 aprilie – Posibil tornada, sigur grindina

Ma pregatesc moral. Sub pat nu incap. Desi asta cica trebuie facut. Dar am sa iau salteaua.

Am asteptat foarte mult timp zborul asta sperand ca o sa merg cu un Beoing 747, dar am fost putin dezumflat cand am vazut ca nu voi avea placera asta. Am mers cu un Airbus A340.  Oricum si A340 este un avion gigantic, desi nu se poate lauda cu o reputatie ca cea a unui Jumbo Jet.

Indieni. Multi indieni. Coada imensa la imarcare. De fapt la controlul de frontiera. Regulile de securitate pe transatlantic sunt incredibil de stricte.

Ne-am imbarcat, am decolat, suntem peste ocean.  E mare, mare mare tare.

Intr-un final am avut revelatia: nu diferenta de fus orar de 8 ore te omoara ci zborul de 11 ore. Sunt absolute mort de oboseala si nu au trecut nimi macar 8 ore. Nu inteleg de ce traseul e asa de incurcat: Frankfurt -> Toronto -> Chicago -> Dallas. Sunt trei motive care imi vin in minte: 1) se merge pe airways 2) se vrea sa se zboare cat mai putin timp pe deasupra oceanului 3) curbura pamantului.

Suntem aproape de Dallas Fort Worth. A fost un zbor extenuant. Ma asteapta alte controale de securitate, drum. e ora 1 dup-amiaza.

E cinci dimineata. Mi-e somn. Mi-e foarte somn, Nu-i nimic. Razbim: mai avem 17 ore. No problems. Ma asez. Barul il stiu. Poarta 3. Niciodata nu am plecat de la o poarta sub 10. (Nu am nici cea mai vaga idée de ce am facut observatia asta). Buna dimineata! Cu ce va servim? O cafea si o apa plata! (Aveam gatul absolut uscat) 23 de lei. Dar asta stiam. Eram pregatit. Ma uit la fetze.

Cum arata fetzele din Otopeni la 5 dimineata? Ce intrebare stupida. Cum sa arate. Ca fetele din gara de nord sau din autogara Roman la 5 dimineatza, doar ca au genti trolly. Nu exagerez, asta e singura diferenta. Hainele si fetzele sunt aceleasi. Mirosul e doar estompat de aerul conditionat (dat la mixim bineinteles) si de kilotonele de parfumuri ieftine care se combina cu alte kilotone de parfumuri copiate dupa parfumurile originale si cumparate de la personae precum Vali Parfum sau Gigi Mireasma.

Imi aprind o tigara. Da: exista zxone pe Otopeni unde se fumeaza. Ma pregatesc pentru cele cateva ore bune de “No smoking”.

Termin cafeaua, ma ridic si plec. Imi caut un loc confortabil la poarta 3 si ma apuc de scris. Inainte de asta caut o retea wireless. Surpriza: nu gasesc nimic. Oh well, scriem in word si publicam mai tarziu …. mult mai tarziu.

Agitatia creste, se aglomereaza, aud avionul cum “trage” la poarta. Boeing 737-200. Urmatoarea escala Frankfurt.

Astept sa ma sui in avion. Pe Otopeni o fi oare wireless? Poate scriu ceva inainte sa plec. Corectie: In mod sigur am sa scriu ceva pe Otopeni inainte sa plec: nu stiu daca o sa reusesc sa si public.

Imi e somn. Se anunta o zi lunga tare. O zi cu 32 de ore. Imi e somn.

Deschid categoria asta pentru ca, de fiecare data cand plec pe undeva, e cate ceva de povestit. Spre exemplu, de fiecare data cand plec la Roma cu AlItalia, la cel mult doua zile de cand ajung acolo, AlItalia intra in greva si zborul meu e anulat: plec cu AlItalia si ma intorc cu Tarom-ul. Un prieten de acolo imi spunea: “Mai, astia te vad pe tine pe lista de pasageri si spun: gata, greva, a venit Stan iar!“.

Zborul meu anulat. Click pe imagine.

Joi plec in State. Deja mi-e groaza cand ma gandesc la cele 15 ore prin aeroporturi si avioane. 11 ore in transatlantic. Securitate maxima. Sper sa nu nimeresc pe langa vreun personaj de doi metri diametru (no offense) pentru 11 ore ca …

Exagerez putin cu groaza. Sunt nerabdator sa plec. Mi-e dor sa zbor: in septembrie, cand mi-am luat concediu, daca ar fi fost dupa capul meu, as fi luat biletele cu escala, doar de dragul aterizarilor si decolarilor bonus Noroc ca mai exista si o parte sanatoasa la cap in viata mea

Please fasten your seat-belts and return your seats to their full upright position.